Atractii turistice                 

Statiunea Calan-Bai

Băile „Aquae” se află pe maulul stâng al râului Strei, la altitudinea de 230 m deasupra nivelului mării. Ele sunt situate la cca 2 km N de oraşul Călan, pe şoseaua DN 66 (respectiv E 79). Ca urmare a înălţimii mici a dealurilor ce înconjoară Băile, la răsărit se pot vedea Munţii Sebeşului, spre nord Munţii Metaliferi, spre apus Munţii Poiana Ruscă, iar spre sud Munţii Retezat, cu piscurile cele mai înalte Peleaga (2509 m), Păpuşa (2508m) şi Retezat (2482m), acoperite aproape 9 luni pe an, cu zăpadă.
Este probabil, că aceste ape tămăduitoare ale băilor, să fi fost folosite înainte de ocupaţia romană, deoarece, pe aceste meleaguri au trăit dacii, iar aşezarea s-a numit Idata. De aceste Băi este legată şi legenda celor „Trei zâne surori”, în care se povesteşte cum cele trei zâne şi-au pus priceperea la lucru, pentru a vedea care dintre ele sunt mai de folos omenirii. Zâna cea mică iubea artele şi stăpânea taina tămăduirii bolilor şi fiind mai înţeleaptă străbătuse munţii şi văile până a găsit un izvor cu apă fierbinte, dătătoare de sănătate. Ea a săpat o scăldătoare pe care a pus-o în grija unei tămăduitoare din munţii Daciei.
După ce săvârşiră lucrările, zânele începură a aştepta preţuirea oamenilor.
Cu vremea oamenii începură a căuta băile tămăduitoare, alinându-şi suferinţele. Vestea izvoarelor străbătu până departe. Se povesteşte că însuşi marele Decebal cobora din cetatea sa pentru a-şi întrema trupul ostenit în atâtea războaie.
Anii au trecut, s-au făcut secole şi lumea s-a tot primenit în aceste ape tămăduitoare.
Izvoarele termale de la Aquae erau cunoscute, ele fiind însemnate pe harta „Tabula Peutengeriană” printr-un desen special „…format dintr-o clădire cu curte centrală”. Acest semn de pe hartă indică băi termale importante.
Băile au fost foarte cunoscute şi utilizate de către romani, de unde şi denumirea latină de „aqvae” (Apele), existenţa lor fiind atestată de inscripţia „GENIO PAGI AQUAENSIS”, ce se află pe o piatră din altarul bisericii de la Streisîngeorgiu, cât şi de inscripţiile cu caracter votiv pe care cei vindecaţi le puneau în cinstea zeilor. Inscripţiile, puse de bolnavi sau de cei care vizitau Băile, sunt adresate zeilor vindecători Hercule, Aesculap, Nimphe, Mitras sau invocă zeul de casă, cum ar fi Silvanus.
Bazinul roman se mai poate vedea şi astăzi, este săpat în stâncă, are perimetrul de cca 94 m, lungimea de 14,2 m, lăţimea de 7,5 m şi adâncimea de 4 m. El (numit popular „lingura”) este alimentat de trei izvoare care ţâşnesc din fundul bazinului. Scurgerea apei se face printr-un jgheab săpat în piatră.
Acest „Izvor al romanilor” a fost decolmatat şi încă mai produce. Apa acestor izvoare se menţine la o temperatură de 23 – 24º C.
Utilizând cele şapte izvoare captate în zilele noastre, în zonă s-a dezvoltat o microstaţiune cunoscută nu numai pe plan local.
După punerea în funcţiune, în 1980 a celui de-al treilea furnal, apoi a fabricii de aglomerat şi a cocseriei, peste Băi ploua cu funingine, cenuşă şi praf de cărbune.
Colmatarea izvoarelor termale în bazine şi intensa poluare a zonei cu funingine de la Combinatul Siderurgic Călan au determinat decăderea acestei staţiuni.
În anul 1995 activitatea a fost reluată de către S.C. Metaloterm S.R.L. Călan, deschizându-se noi perspective staţiunii.
În prezent apa termominerală a sondei 4371 H este utilizată în cinci bazine din care unul este acoperit. Temperatura apelor este cuprinsă între 27 – 29º C. Apa scoasă de sondă este termominerală, bicarbonată, clorurată, calcică, sodică, magneziană cu o culoare galben roşiatică, indicând un conţinut sensibil mai ridicat de fier (în mg % la 1 kg apă: 63,3HC ; 4,5 Cl^–; 7,6 Na⁺; 11,3 Ca⁺⁺; 38,1 Mg⁺⁺; 0,51Fe⁺⁺; 3,5 S ).

Efectele terapeutice ale acestor ape termale sunt folosite în tratamentul reumatismului degenerativ, spondiloza, artroză, poliartroză, reumatismului extraarticular (tendinoză, tendomioză, tendoperiostoză, periartritis humeroscapularis), bolilor reumatice inflamatorii (stări dureroase ale încheieturilor), a unor boli de piele şi a neurasteniei.
În prezent staţiunea are un restaurant de 125 locuri, terase, 14 căsuţe cu câte 2 locuri, locuri de joacă pentru copii, teren de tenis, teren de volei, spaţiu mare pentru parcarea autoturismelor. În jurul bazinelor sunt 20 cabine şi duşuri, discotecă în aer liber.
Zona fiind bogată în vestigii istorice, de la Băile Aquae se pot face excursii la: Biserica de la Strei (5 km), Biserica de la Streisîngeorgiu (4 km), Mănăstirea Prislop (20 km), Biserica şi Castelul de la Sîntămăria Orlea (27 km), Biserica de la Densuş (39 km), Castelul Corvineştilor (16km), Parcul Dendrologic de la Simeria (14 km), Rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ – Haţeg (18 km), Peştera Cioclovina (18km), Piatra Roşie – ruine din complexul cetăţilor dacice (25 km).

sus 

În judeţul Hunedoara, creştinismul a pătruns mai devreme decât în restul ţării. Acest fapt se explică prin existenţa aici a unei puternice comunităţi umane care vorbea limba latină. La Sarmizegetusa s-a găsit o inscripţie care datează din secolul al III – lea d. Hr.: „Deo aeterno et junoni et angelis” (Dumnezeu etern, Maica Fecioară şi îngerii). Ţara Haţegului păstrează cele mai vechi biserici din România. Aceste monumente cu caracter religios au fost construite, începând din secolul al IX – lea, de seniorii feudali, care se bucurau  de privilegii ereditare.

Biserica Strei

Biserica de la Strei a fost construită dintr-un turn cu clopotniţă, care a încorporat în exterior un fragment de sarcofag roman dintr-o navă scurtă cu plafon cu scânduri şi dintr-un altar patrulater, distribuite de-a lungul axei vest – est. Turnul clopotniţei, având trei etaje, este impresionant prin vigoarea zidăriei cu patină aurie, prin decoraţia de nobilă sobrietate. Clădirea bisericii este datată de la sfârşitul secolului al  XIII – lea, începutul secolului al XIV – lea. Picturile bisericii reprezintă unul din cele mai vechi şi preţioase ansambluri de pictură medievală menită să împodobească un monument românesc. Aceste picturi sunt expresia acelei epoci în care cnejii români din Transilvania mai erau obligaţi să facă apel la maeştri străini pentru satisfacerea nevoilor artistice. Pictura interioară a fost realizată în secolul al XIV – lea de meşterul Grozie. Iniţial, a fost pictată şi în exterior, însă această pictură nu se mai păstrează. Arhitectura bisericii ilustrează adaptarea stilului romano – gotic din Transilvania la tradiţiile locale ale construcţiilor din lemn.

sus

Biserica Streisingiorgiu

Biserica din Streisingeorgiu este considerată cel mai vechi monument medieval românesc. Ea a fost construită de cnezii din familia Bâlea înainte de secolul al XII – lea, pe locul unei biserici de lemn care a fost ridicată în secolele VII – VIII d. Hr. În favoarea afirmaţiei că biserica este foarte veche, pledează o serie de argumente. Astfel, pe zidurile bisericii s-a găsit o inscripţie în limba slavonă de la 1314, iar în 2 morminte s-au găsit monede din vremea regelui Bela (1131 – 1141d. Hr.). După traseul zidăriei, mai stângaci, în tratarea rustică, biserica a fost construită de localnici. În interiorul bisericii, pe faţa estică a turnului clopotniţei se păstrează următoarea inscripţie, cea mai veche din câte se cunosc până acum în întreaga artă medievală românească: „în numele Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, au zidit jupân Cândreş şi jupâniţa lui Nistora şi fiii lui această mănăstire Sfântului mare mucenic şi ataş a lui Hristos, Gheorghe şi s-a săvârşit şi s-a scris, pentru pomenirea şi sănătatea şi mântuirea sufletelor lor, în zilele lui Jigmon crai, voievozi ai plaiurilor fiind Ioaneş şi Iacov, anul 6917 (1409), octombrie 2 zile”.

Biserica a fost refăcută între anii 1408 – 1409 de cneazul Cândreş şi de soţia sa, Nistora. Pictura a fost executată de meşterul Teofil. Tabloul votiv înfăţişează familia ctitorilor în centru, cneazul Cândreş şi soţia sa susţin modelul ctitoriei lor; de o parte şi de alta sunt zugrăviţi jupân Laţco, fratele lui Cândreş şi Vlaicu fiul lor. Modificarea arhitecturii prin adăugarea turnului spre vest şi repictarea interiorului bisericii au avut loc în acelaşi secol, secolul al XV – lea. În secolul al XVIII – lea i s-a adaugăz o tindă. În prezent se mai păstrează tabloul votiv care reprezintă familia cnezilor Cândreş.

 Între anii 1976 – 1980 se fac cercetări intense asupra bisericii şi este declarată monument istoric, moment în care se hotărăşte şi revenirea la forma sa iniţială din perioada de început.

sus

Alte atractii turistice

Peştera Cioclovina

Cetatea Piatra Rosie

Valea Luncanilor

sus